Despre vesmintele si “crucile de aur ale popilor”

Am văzut de multe ori la televizor comentarii referitoare la veșmintele și „crucile de aur” ale preoților și vreau să fac câteva precizări modeste pe această temă.
Veșmintele ierarhilor și preoților ortodocși își au tradiția în istoria Bizanțului. După căderea Constantinopolului în anul 1453 domnitorii și ierarhii Țărilor Române (și nu numai) s-au considerat continuatori ai împăraților și ierarhilor bizantini preluându-le, printre altele și veșmintele (vezi și daniile domnitorilor Țărilor Române către Muntele Athos care până în 1453 primeau ajutor considerabil de la bizantini).

Vesmintele liturgice - origine si semnificatie

Originea si semnificatia simbolico-mistica a vesmintelor liturgice

Utilitatea si importanta lor in cult

Intotdeauna, in toate locurile si epocile istorice, aspectul exterior si tinuta vestimentara a reprezentat criteriul dupa care s-a carcterizat personalitatea omului, gradul de cultura si civilizatie, conditia sociala, dispozitia sufleteasca, demnitatea, decenta, preferintele, bunele moravuri si atitudinea fata de semeni si fata de superiori.

Tinuta exterioara a atras respectul, veneratia sau dispretul celor din jur, a designat sexele omenesti si a facut distinctie intre diferitele categorii de oameni prin stralucirea, frumusetea si aspectul ei placut, curat si ingrijit.

Veşmintele liturgice - origine, evoluție, simbolism și uniformitate. Aspecte practice

Pe un blog ortodox, o persoană ce nu aparține cultului ortodox întreba cu ce drept poartă preoții veșmintele aronice, de vreme ce Hristos împlinește slujba de Mare Preot? Pentru unul ca acesta trebuie spus că slujirea lui Hristos ca Marele Preot, nu anulează preoția sacramentală. Venirea lui Hristos ca „Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile” (Evrei 4, 14) este începutul unui nou testament, cu preoție nouă mandatată de Însuși Mântuitorul Hristos, atunci când a zis: „mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh...” (Matei 28, 19). Această chemare nu se ia de la sine, așa cum fac sectanții, ci „dacă  este chemat de Dumnezeu, după cum și Aron” (Evrei 5, 4). Ori, Sfinții Apostoli, și de la dânșii episcopii și preoții Bisericii, au fost rânduiți de către Însuși Arhierul Veșnic și Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a zis: „Precum M-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, iar cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23).

Ce simbolizează veşmintele liturgice

lujitorii altarelor săvârşesc fiecare sfântă slujbă înaintea lui Dumnezeu în veşminte speciale, diferite de cele obişnuite. Acestea se deosebesc prin forma lor impunătoare şi ornamentată, croială şi culoare, dar mai ales prin faptul că înainte de a fi folosite în cult sunt sfinţite în cadrul unei slujbe speciale.

Îmbrăcarea preoţilor în veşminte trimite la realitatea împărăţiei veşnice a lui Hristos şi completează cadrul ceremonial, fastul şi strălucirea cultului. Prin sfintele veşminte îmbrăcate de diaconi, preoţi şi arhierei sporeşte duhul evlaviei în cadrul sfintelor slujbe şi se ajută la crearea cadrului liturgic-festiv pentru desfăşurarea diferitelor rânduieli bisericeşti.