Despre zodii si horoscop

Zilele trecute soția mea s-a întâlnit cu câteva prietene de-ale ei și discuția a ajuns la un moment dat la horoscop, la compatabilitatea dintre persoanele din zodii diferite, și la alte lucruri asemenea. Știind că Iulia este soția mea și că eu sunt împotriva credinței în horoscop, una din fete s-a simțit datoare să aducă un argument în favoarea veridicității astrologiei zicând: „Zodiile sunt pictate chiar și în Biserică”.

Întâmplarea face ca această scenă să fie pictată chiar în biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Galați, acolo unde slujește duhovnicul nostru. (Cineva spunea că întâmplarea/coincidența  este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonimc atunci când intervine viața noastră) Am fotografiat această icoană ca să o puteți vedea și voi, și să putem discuta mai în detaliu despre ea.

În primul rând această icoană este pictată în pronaos, la intrarea în biserică. De obicei aici se pictează scene legate de Vechiul Testament, această zona reprezentând primii pași ai lumii spre cunoașterea lui Dumnezeu, culminând apoi cu naosul (propovăduirea Evangheliei, descoperirea lui Dumnezeu ca Treime de Persoane întregii lumi) și Sfântul Altar (Patimile și Înverea Domnului Hristos).

De ce în mijlocul celor douăsprezece zodii nu se află Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci se află Tatăl, Cel vechi de zile, așa cum e numit în iconografie?

„Astrologia este știința ce se ocupă de studierea influențelor astrelor (soarele, planetele, stelele, constelațiile, etc) asupra vieții omenești și asupra destinului universului. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să facă o legătură între ceea ce vedeau pe cer și ceea ce li se întâmpla în viața de zi cu zi. Cercetările istorice atestă faptul că practicarea astrologiei avea o largă răspândire la popoarele păgâne: în Babilon, în Egipt, în Grecia și în Imperiul Roman, în India, în Persia, în China si Japonia. Această răspândire pe un teritoriu atât de întins justifică într-un fel amploarea revenirii practicilor astrologice în vremurile noastre. Astrologia este una din ușile prin care credințele păgâne intră în forță în societatea contemporană.” (Danion Vasile)

Între cele douăsprezece zodii se află pictat Dumnezeu-Tatăl din două motive:

1. Pentru că astrologia își are începuturile cu mult înainte de întruparea Fiului lui Dumnezeu, fiind considerată o închinare la idoli încă din Vechiul Testament, iar atunci evreii cunoșteau doar un Dumnezeu mono-personal. Abia în Noul Testament (după anul 30 d.Hr.), Domnul se revelează ca fiind Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

2. Pentru că Dumnezeu-Tatăl este perceput mai lesne ca fiind Creatorul. Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Sfințitorul.

Teologul Danon Vasile prezintă în carte sa "Despre horoscop, cutremure și ghicirea viitorului" aspectele generale ale astrologiei:

„Există trei tipuri de astrologie: în primul (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeităti, în al doilea planetele sunt considerate obiecte ale căror emanatii impersonale influentează vietile oamenilor, iar în al treilea – astrologia simbolică - planetele se află într-o corespondentă magică cu oamenii, pe care îi influentează prin rezonantă. Pentru astrologi, zodiacul este o "centură" imaginară a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice despre care consideră că i-ar influenta pe oameni (Balantă, Săgetător, Fecioară, ...)”

Pe lângă cele douăspreze zodii pictate, cel mai important lucru pe care-l veți observa în această icoană este textul scris de jur împrejur care explică prezența ei în biserică: „Tu ai săvârșit zorile și soarele, Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului, vara și primăvara, Tu le-a zidit pre ele.”

Acest text este o frumoasă sinteză a Sfintei Scripturi în legătură cu acest subiect, unde Duhul Sfânt de nenumărate ori amintește că Dumnezeu este Creatorul acestei lumi, dar și Purtătorul de grijă, secundă de secundă, și nimic nu este întâmplător sau predestinat. Iată ce frumos spune Isaia în capitolul 44:

„Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul maicii tale: "Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a fost într-ajutor? Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.” (Isaia 44, 24-25)

Ghicitorii în stele sunt considerați închinători la idoli, ca unii ce confundă Creația cu Creatorul, iar râvna lor de a minți oamenii cu fel de fel de invenții astrologice cade sub blestemul lui Dumnezeu.

E foarte interesant de observat că această scenă cu Dumnezeu-Tatăl și cele douăspreze zodii apare și la Mănăstirea Voroneț:

„În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de șindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e șocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Teologii medievali nu neagă așadar ocultul, tot așa cum nu neagă existența Diavolului, figurat și el în frescă, dar țin să sublinieze diferența dramatică dintre veacul acesta și veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăției lui Dumnezeu.” (Victor Grigore)

Observați că la Voroneț, în plus față de reprezentarea Tatălui între cele douăspreze zodii, pictorii au așezat și doi îngeri care strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Această imagine are la bază tot un pasaj din Cartea lui Isaia:

„Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşuratcerurile. Eu le chem şi iată ele stau de faţă.” (Isaia 48, 12, 13)

Dumnezeu a desfășurat creația ca un sul la începutul lumii și tot El este Cel ce va înfășura totul înapoi la sfârșitul veacurilor. Toate sunt în mâna lui Dumnezeu și viața noastră are sens doar în relația permanentă cu El.

Un alt argument foarte puternic din Sfânta Scriptură îl reprezintă un pasaj din cartea ProoroculuI Ieremia, în care Dumnezeu vestește tuturor voința Sa ca Imperiul Babilonian să triumfe peste toate popoarele lumii, zicând:

„Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştrii cititori de stele care vă zic: "Nu veţi sluji regelui Babilonului", Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriţi. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el".. (Ieremia 27, 9-11)

Ce frumos ne învață Sfânta Scriptura! Cei care ghicesc destinele oamenilor prin citirea în stele ne „prezic minciună”!

Sfântul Ioan Damaschin, în Dogmatica sa, acuza credința în astrologie zicând:

“Elinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin conjuncţia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi (creştinii) susţinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi şi de altele asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.”

Un alt aspect foarte interesant de observat în această scenă este că Dumnezeu-Tatăl stă în mijlocul a două lumi: prima, este universul creat, simbolizat de soare, de lună, și de stele, și ce-a de-a doua este lumea necreată, simbolizată prin îngerii pictați împrejur.

Amintiți-vă că pe pereții bisericilor ortodoxe, pe fundalul scenelor biblice și împrejurul sfinților, se află pictate stele, simbolizând cerul... dar nu cerul pe care-l vedem noi noaptea ci Împărăția Cerurilor. Priviți încă odată icoana din dreapta și observați cum fundalul celor două ceruri este diferit, unul fiind închis la culoare simbolizând noaptea și stelele din galaxia noastră, și al doilea fiind deschis la culoarea, auriu, culoarea strălucirii, culoarea demnității dumnezeiești.

În concluzie Dumnezeu-Tatăl nu este doar în mijlocul Universului ci este și în mijlocul Împărăției Cerurilor. Zodiacul pictat în biserici nu are de-a face cu prezicerile zodiacale care speculează viața pe acest pământ, ci este o reprezentare a trecerii timpului peste care stăpân este Dumnezeu, pentru a aminti tuturor că cele două vieți ale noastre, cea de pe pământ și cea veșnică, stau în mâinile Lui. În Biserică, zodiile simbolizează lunile anului, ”pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”, după cum mărturisește Hristos Domnul (Faptele Apostolilor 1:7).

Zodiile din jurul lui Dumnezeu-Tatăl sunt doar constelații ale Universului zidite așa de frumos de Creatorul nostru, fără a ne influența alegerile pe care le facem în viața noastră. Dacă planetele ne influențează viața, atunci cu siguranță și munții, și oceanele, și norii ne influențează deciziile și asta ar însemna să nu mai avem voință liberă ci decizii predeterminate. Cu cât un lucru este mai necunoscut și mai departe de om (planetele, galaxiile, stelele, etc.) cu atât mai mult se poate specula asupra lui (se pot emite tot felul de idei și teorii). Pentru că astăzi omul a ajuns pe lună, sunt sigur că Luna Pământului nu mai pare așa de „mistică” ci devine din ce în ce mai mult, un element al creației ca oricare altul. Dacă omul ar putea explora întregul Univers așa cum explorează planeta noastră, atunci cu siguranță zodiile n-ar mai fi așa de atrăgătoare pentru speculații.

În Molitfele Sfântului Vasile cel Mare care se citesc persoanelor aflate sub puterea diavolului, una din rugăciuni zice așa: „Aşa, Dumnezeule, goneşte de la robul tău (N) toată lucrarea diavolului, toată vrajba, toată fermecătura, slujirea idolească, vrăjirea cu stelele, căutarea în stele…”

Iar la final tot Sfântul Vasile cel Mare ne luminează zicând în lucrarea sa, Hexaimeron:

"Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mîna satanei, ne-a făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică."

(Claudiu)

Sursa: ortodoxiatinerilor.ro