Milostenia – SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Câtă înţelepciune este cuprinsă în cuvintele lui Solomon: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului (Sol. 19, 17)! Iată ce împrumut nemaivăzut!

Aşadar, fără să facem milostenie, nu ne putem mântui.

Banii nu îi câştigi ca să-i cheltuieşti pe plăceri, ci ca să-i ajuţi pe ceilalţi. Sau poate crezi că ceea ce ai este al tău? Nu. Chiar dacă ai câştigat totul prin muncă cinstită sau chiar dacă ai primit banii moştenire de la tatăl tău, averea ta este a lui Dumnezeu, Care ţi-a încredinţat-o ca să o foloseşti potrivit legilor sfinte. Adică să ţii pentru tine doar ce ai nevoie şi restul să dai săracilor.

Vrei să te iubească Dumnezeu? Atunci fă-L datornicul tău, împrumutându-I cele ce dai săracilor. Nu încredinţa oamenilor păzirea şi înmulţirea banilor tăi. Hristos este gata nu numai să îi primească şi să îi păstreze, dar şi să-i înmulţească şi să ţi-i întoarcă înapoi cu dobândă multă. Din mâinile Sale nimeni nu poate fura, pe când dacă sunt în mâinile oamenilor, pot oricând să se piardă. Aşadar, dă-I Lui banii, ca să ţi-i înapoieze atunci când nu vor mai exista bogaţi şi săraci, puternici şi slabi, cămătari şi datornici. Dă banii lui Hristos, pentru că sunt ai Lui, nu ai tăi. Dă banii lui Hristos, căci mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35).

Extrase din cartea “Cum sa ne rugam ca sa ne asculte Dumnezeu rugaciunea”

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să şe şi caterisească şi să se şi afurisească.
Canonul 64 apostolic

Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt zădărnicii decât binecuvântări.
Canonul 32 Laodiceea

Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbă- tori, nici a serba împreună cu ei.
Canonul 37 Laodiceea

Extrase din cartea « Mestesugul rugaciunii » de Arhim. Serafim Alexiev

Când stă la rugăciune, simte fericire, ca şi cum s-ar afla la un ospăţ duhovnicesc. Se înţelege, nu la orice rugăciune şi nu oricărui rugător i se întâmplă aceasta, căci există şi rugăciuni împrăştiate şi rugători fără luare-aminte. Rugăciunea este un indicator al stării celui credincios. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Dacă există o rugăciune autentică, există şi viaţă duhovnicească.

Extrase din cartea “Cum sa biruim frica”

-     În predispozitia omului spre frica are si tipul de temperament un rol?

-     Da, formele fricii într-o oarecare masura sunt legate de temperament. Oamenii cei mai predispusi catre fricile cronice sunt cei care apartin fie temperamentului melancolic, fie celui coleric. Sangvinicii si flegmaticii sunt mai rezistenti.

Recomandare carte

Extrase din cartea “Se întorc morţii acasă”

/.../ În fruntea tuturor patimilor celor mari stau trei: lăcomia pântecelui, iubirea de argint şi slava deşartă. Iar cele ce urmează acestora sunt încă cinci: curvia, mânia, întristarea, trândăvia şi mândria. Dar tot aşa sunt şi trei virtuţi cuprinzătoare care se împotrivesc primelor patimii Înfrânarea, Sărăcia şi Smerenia. Iar după acestea sunt cele care le urmează: Curăţia, Blândeţea, Bucuria, Bărbăţia şi Umilinţa.

Canonizarea sfintilor dupa invatatura si dupa randuielile Ortodoxiei

Canonizarea sfintilor dupa invatatura si dupa randuielile Ortodoxiei

Notiuni preliminare.

Prin canonizarea sfintilor se intelege asezarea in randul sfintilor a unor crestini trecuti din aceasta viata, care au stralucit prin credinta, prin traire cit mai desavarsita sau prin fapte care au atras proslavirea lor de catre Dumnezeu.

Pentru actul de instituire a cultului sfintilor, cuvantul canonizare nu s-a folosit decat mai tarziu, el avand in mod obisnuit intelesul de reglementare sau de punere in buna randuiala a oricaror lucrari pentru care aceasta era necesara, dar mai ales a avut intelesul de stabilire a bunei randuieli in viata bisericeasca, adica in relatiile dintre membrii Bisericii si in special in acelea dintre cler si credinciosi.

Despre vesmintele si “crucile de aur ale popilor”

Am văzut de multe ori la televizor comentarii referitoare la veșmintele și „crucile de aur” ale preoților și vreau să fac câteva precizări modeste pe această temă.
Veșmintele ierarhilor și preoților ortodocși își au tradiția în istoria Bizanțului. După căderea Constantinopolului în anul 1453 domnitorii și ierarhii Țărilor Române (și nu numai) s-au considerat continuatori ai împăraților și ierarhilor bizantini preluându-le, printre altele și veșmintele (vezi și daniile domnitorilor Țărilor Române către Muntele Athos care până în 1453 primeau ajutor considerabil de la bizantini).

Vesmintele liturgice - origine si semnificatie

Originea si semnificatia simbolico-mistica a vesmintelor liturgice

Utilitatea si importanta lor in cult

Intotdeauna, in toate locurile si epocile istorice, aspectul exterior si tinuta vestimentara a reprezentat criteriul dupa care s-a carcterizat personalitatea omului, gradul de cultura si civilizatie, conditia sociala, dispozitia sufleteasca, demnitatea, decenta, preferintele, bunele moravuri si atitudinea fata de semeni si fata de superiori.

Tinuta exterioara a atras respectul, veneratia sau dispretul celor din jur, a designat sexele omenesti si a facut distinctie intre diferitele categorii de oameni prin stralucirea, frumusetea si aspectul ei placut, curat si ingrijit.

Veşmintele liturgice - origine, evoluție, simbolism și uniformitate. Aspecte practice

Pe un blog ortodox, o persoană ce nu aparține cultului ortodox întreba cu ce drept poartă preoții veșmintele aronice, de vreme ce Hristos împlinește slujba de Mare Preot? Pentru unul ca acesta trebuie spus că slujirea lui Hristos ca Marele Preot, nu anulează preoția sacramentală. Venirea lui Hristos ca „Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile” (Evrei 4, 14) este începutul unui nou testament, cu preoție nouă mandatată de Însuși Mântuitorul Hristos, atunci când a zis: „mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh...” (Matei 28, 19). Această chemare nu se ia de la sine, așa cum fac sectanții, ci „dacă  este chemat de Dumnezeu, după cum și Aron” (Evrei 5, 4). Ori, Sfinții Apostoli, și de la dânșii episcopii și preoții Bisericii, au fost rânduiți de către Însuși Arhierul Veșnic și Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a zis: „Precum M-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, iar cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23).

Ce simbolizează veşmintele liturgice

lujitorii altarelor săvârşesc fiecare sfântă slujbă înaintea lui Dumnezeu în veşminte speciale, diferite de cele obişnuite. Acestea se deosebesc prin forma lor impunătoare şi ornamentată, croială şi culoare, dar mai ales prin faptul că înainte de a fi folosite în cult sunt sfinţite în cadrul unei slujbe speciale.

Îmbrăcarea preoţilor în veşminte trimite la realitatea împărăţiei veşnice a lui Hristos şi completează cadrul ceremonial, fastul şi strălucirea cultului. Prin sfintele veşminte îmbrăcate de diaconi, preoţi şi arhierei sporeşte duhul evlaviei în cadrul sfintelor slujbe şi se ajută la crearea cadrului liturgic-festiv pentru desfăşurarea diferitelor rânduieli bisericeşti.